Un vis bizar, dar placut ..

                 M-am pitit la pieptu-ti. Un fior mi-a strabatut sira, si odata cu ea, tot corpul. Am inceput sa tremur, dar un tremur paralizat m-a invaluit, nesimtind miscarea repetata efectuata de corpul meu. M-ai strans in brate, crezand ca mi-e frig, dar nu stiai ca tu esti cauza tremurului meu. Ai simtit ca imbratisarea-ti fierbinte nu-mi potoli trupul. Corpu-mi vlaguit se strecura printre bratele tale.
                 Cu o ultima sfortare, mi-am intors fata spre chipul tau chipes. Ai vazut in ochii mei mari suferinta pe care mi-o provocai, vedeai cum lucirea ochilor imi pierea cu fiece moment trecut. Ai vazut ce efect aveai asupra  mea si ti-am simtit vinovatia in privirea atintita asupra-mi.
                 Mi-ai cules dulceata buzelor sarutare cu sarutare. In loc sa ma-nvelesti cu hainele tale, mi-ai ferit incetisor camasa de noapte, lasandu-mi umerii palizi goi. Sarutarea-ti cobori pe gatu-mi. Iti simteam mainile cum se framantau pe spatele meu. Eram in bratele tale, neputincioasa. Puteai sa ma uratesti, puteai sa ma supui unor chinuri cumplite impotriva propriei vointe, fiindca scursesei ultima picatura de vlaga din mine. M-am consumat, gandindu-ma neincetat la tine, dedicand fiecare izbanda tie, adorandu-te ca pe un adonis. Dar tu ma iubeai, poate la fel de mult cum o faceam eu. M-ai asezat usor pe un pat si mi-ai sarutat fruntea si buzele. Toata noaptea ce a urmat m-ai vegheat, stand la poalele patului. La fiece tresarire a degetelor, imi apucai mainile de gheata cu mainile-ti fierbinti. Mi-am intins mana doar pentru a simti detaliile fetei tale, dar tot ceea ce am putut simti erau lacrimi fierbinti ce se prelingeau pe obrajii plini. Brobonele de sudoare imi rasareau in inaltul fruntii, dar tu le stergeai cu mainile tale. Lacrimi imi rasareau in coltul ochilor, dar tu imi acopereai globii oculari de sarutari dulci. Te-ai urcat in pat, langa mine, si ti-ai pus bratul asupra-mi. Tu nu stiai ca greutatea bratului tau imi taia rasuflarea. Suflam din ce in ce mai greu. Tu te-ai ridicat de langa mine, m-ai lasat singura in sufletu-mi, dar inainte sa imi dai sarutul de ramas-bun, mi-ai soptit : 'Da, doamna Enache. Intr-adevar, nu-i vom mai da pastile halucinogene.
'

Încep cu începutul .

             M-am hotărât să-mi fac publice o parte din idei. Poate că am făcut o mișcare bună, poate că nu. Cine poate ști? Probabil că așa n-o să mă mai confesez prietenilor, sau celor ce sunt în vecinătatea mea. Ah, totul sună așa filosofic, dar vorba aceea, aparențele înșală. M-am simțit oarecum obligată să spun și acest cuvânt introductiv, fiindcă așa se obișnuiește. Probabil ar fi trebuit să fiu acea pată de culoare care iese în evidență, care rupe monotonia, dar ar trebui să mă identific în ceilalți. Ce tot zic !? Sunt unică, la fel ca toți ceilalți. Și acum doar ce am spus că toți suntem la fel, doar că prin unicitate. Hei, poate că nu sunt ca toți ceilalți, fiindcă doar eu mă cert cu mine însămi (și nu doar când vine vorba de mâncare /îmbrăcăminte). Și probabil am rupt monotonia primelor postări chiar cu prima mea postare. Ba chiar am dat și o notă informativă despre caracter. Eh, cei ce vor citi postările mele mă vor cunoaște mai bine cu orice cuvânt, propoziție, frază, text sau eseu scris.
            În concluzie (dacă am început bine, să o termin la fel), toți ar trebui să mai luăm o pauză de Facebook și să mai și citim ceva. Altceva decât subtitrările filmelor. Și dacă cititul cărților nu te satisface, probabil ar trebui să te delectezi cu viețile altora, dacă nu ești mândru de a ta (deși nu ar trebui).Și când mă refer la viețile altora, nu mă refer la cea a celebrităților (evident, dacă tu chiar te ocupi cu asta), ci la viața celor ce te înconjoară. De ce? Pentru că te lași influențat de ei, deși nu sesizezi. Și ca ultimul meu paragraf să aibă o morală, voi spune să-mi spui cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești ( indiferent dacă are legătură cu primul alineat sau nu) .